Declarații

În Declarații alegi tipul lucrării, apoi artistul. Aplicația îți arată imediat un cod QR, un buton „Deschide pe tabletă" și linkul, de copiat.

Codul QR e pentru clientul venit la salon: îl scanează cu telefonul lui și completează pe telefonul lui.
Tableta e pentru cazul în care clientul n-are telefonul la îndemână, sau preferi să completeze la tejghea.
Linkul îl trimiți pe WhatsApp înainte să vină, ca să nu piardă timp la salon.

Toate trei duc la același formular. Linkul e legat de o singură sesiune și se poate folosi o singură dată — după ce s-a semnat, nu mai poate fi redeschis și nu poate fi suprascris.

Fiecare are câmpurile lui, nu e același formular cu alt titlu.

Tatuaj — date de identificare, zona și descrierea lucrării.
Piercing — în plus: materialul bijuteriei și de unde provine, dacă clientul vine cu bijuteria lui.
Piercing pentru minor — se semnează de două ori: minorul și părintele sau reprezentantul legal, fiecare cu semnătura lui.
Laser — are chestionar medical: expunere la soare, sarcină, medicație fotosensibilizantă, creme cu acizi, plus acordul de fotografiere a zonei.

Poți adăuga propriile câmpuri la oricare dintre ele, din Setări.

Nicio aplicație, niciun cont, nicio parolă. Formularul se deschide în browserul telefonului, clientul completează, semnează cu degetul pe ecran și gata.

Funcționează pe orice telefon, și pe tabletă.

Declarațiile sunt traduse în 7 limbi: română, engleză, italiană, germană, franceză, rusă și spaniolă. Nu doar interfața — și textul pe care îl acceptă clientul.

Limba se alege automat după telefonul lui, iar în capul paginii are un selector dacă vrea alta.

PDF-ul iese în două limbi: în limba salonului și în limba în care a citit clientul. Așa ai un document pe care îl înțelegi tu, dar care arată exact ce a citit el.

Când clientul semnează, textul pe care l-a citit se salvează în document, cuvânt cu cuvânt — titlul, condițiile, acordurile, etichetele câmpurilor, baza legală. În ambele limbi.

PDF-ul se tipărește din textul ăla salvat, nu din șablonul de azi. Deci poți schimba șablonul oricând, fără să atingi hârtiile vechi.

Asta e important și invers: dacă cineva îți cere peste ani declarația lui, scoți exact ce a semnat atunci, nu o versiune rescrisă între timp.

La semnare, serverul calculează o amprentă SHA-256 peste tot ce contează: datele clientului, semnătura, și textul pe care l-a acceptat. Amprenta se tipărește pe PDF, împreună cu adresa IP de la care s-a semnat și ora exactă pusă de server — nu de telefonul clientului.

Dacă cineva modifică apoi orice: o literă din date, semnătura, sau textul condițiilor — amprenta nu mai corespunde, iar PDF-ul tipărește avertismentul „CONȚINUT MODIFICAT".

Amprenta se calculează pe server, nu în telefonul clientului, și nu poate fi trimisă din afară.

O declarație are rost tocmai ca dovadă. Întrebarea care se pune la un control sau într-un litigiu nu e „există hârtia?", ci „e aceeași hârtie pe care a semnat-o omul?".

Fără o amprentă, răspunsul depinde de încrederea în sistemul care a produs-o. Cu amprentă, oricine o poate recalcula — peste cinci ani, pe alt calculator, fără cont la noi și fără să ne întrebe pe noi.

Asta e diferența dintre „trebuie să ne crezi pe cuvânt" și „verifică singur".

De știut, ca să nu-ți faci așteptări greșite: o semnătură cu degetul pe ecran este o semnătură electronică simplă. E valabilă și admisibilă pentru consimțăminte — nu-i poate fi refuzată valoarea doar pentru că e electronică. Sigiliul nu o transformă într-o semnătură calificată; o face greu de contestat.

Verificarea se face singură de fiecare dată când tipărești. Nu trebuie să apeși nimic și nu trebuie să știi ce e un SHA-256.

Pe PDF apare linia de sigiliu cu amprenta, IP-ul și ora. Dacă ceva s-a schimbat între timp, în locul ei apare avertismentul, cu roșu.

Declarațiile semnate înainte de octombrie 2026 au o amprentă care acoperă datele și semnătura, dar nu și textul. Se verifică mai departe după regula lor — nu le-am invalidat retroactiv.

Tipul „Piercing — minor" are două pad-uri de semnătură separate, nu unul singur semnat de părinte în numele copilului.

Ambele semnături intră în amprenta documentului. Dacă lipsește una, formularul nu se poate trimite.

Din Setări → Declarații îți construiești șablonul: adaugi câmpuri, grupezi pe secțiuni, pui întrebări cu răspuns Da/Nu, scoți ce nu-ți trebuie.

Poți schimba și textul condițiilor și al acordurilor.

Etichetele pe care le scrii tu apar în toate cele 7 limbi, iar textul semnat se îngheață la semnare, ca oricare altul.

Ai două feluri:

Semnătura salvată — o desenezi o dată, în Setări → Artiști, și se aplică singură pe PDF-uri.
Semnătura pe loc — dacă bifezi „semnătură live" pe artist, în Arhivă apare un buton de semnat, cu pad. Se reține și ora, și adresa IP de la care ai semnat.

Semnătura artistului e un strat separat: se aplică după ce clientul a semnat și nu schimbă amprenta lui.

Declarația se scrie în baza de date abia la semnare, dintr-o singură mișcare. Un formular început și abandonat nu lasă nimic în urmă.

Dacă clientul închide pagina, poate redeschide același link și o ia de la capăt.

Imediat ce clientul semnează, declarația apare în Declarații → Arhivă și primește un număr de înregistrare pe anul curent, în ordine.

Apare și pe fișa clientului, legată de el după telefon.

Din arhivă poți: tipări PDF-ul, semna ca artist, reînnoi declarația pentru o ședință nouă, arhiva ce nu mai e curent, sau șterge.

Declarațiile nu expiră. O declarație rămâne acolo până o ștergi tu. Singurele lucruri care dispar singure, după câteva luni, sunt paginile din linkurile trimise clienților (confirmare, reminder, îngrijire, avans, formular de programare) — declarațiile, programările și fișele clienților rămân.

Cât timp trebuie păstrată este o chestiune de lege, și diferă de la țară la țară. Termenul îl stabilești tu, cu consultantul tău — îl găsești și în politica de retenție din dosarul GDPR, care se completează cu datele salonului tău. Aplicația nu te limitează în niciun fel.

În Arhivă, butonul „Toate" generează un singur PDF cu toate declarațiile din lista afișată în acel moment — deci poți filtra întâi pe tip sau pe perioadă, apoi tipări doar ce-ți trebuie.

Separat, din Setări → Date descarci toate datele salonului într-un fișier.

Opțiunea „Șterge datele clientului (GDPR)" șterge persoana peste tot unde apare în salon:

· declarațiile ei se șterg;
· programările rămân în calendar, dar fără nume, telefon, e-mail și pozele de referință;
· fișa de client (notițele și alergiile) se șterge;
· intrările din lista de așteptare se șterg;
· lucrările din Contabilitate rămân pentru sume, dar fără numele și telefonul ei.

Înainte să confirmi, fereastra îți arată câte intrări se ating în fiecare loc.

Persoana se identifică după telefon, nu după nume — ca doi clienți cu același nume să nu fie șterși împreună. Dacă există omonimi cu alt telefon, fereastra de confirmare te avertizează câte declarații nu vor fi atinse.

Ștergerea e definitivă și nu poate fi anulată. Rămâne scrisă în jurnalul de activitate: cine a șters și când — fără numele persoanei.